Am ajuns să fac DE TOATE PENTRU TOȚI fără o direcție, făcând… NIMIC PENTRU MINE.

Până la finalul lunii noiembrie, 2023, când m-am dezmeticit.

Munceam și muncesc în continuare mult, dar până la finalul anului trecut am crezut constant script-ul mental pe care l-am avut O VIAȚĂ: din filologie nu poți trăi.

Astfel că: am muncit în hotel, pe evenimente, pe recepție, în corporație, pe front office, pe financiar, pe salarizare, am făcut ORICE care mă ducea dincolo de esența mea, DE SCRIS.

Aveam TOT: skill-uri în dezvoltare, o slujbă bună, stabilitate, un doctorat în curs.

Dar lipsea CEVA. Am făcut terapie, ascultam podcasturi, citeam cărți motivaționale, mergeam la evenimente de personal growth…

Nu am vorbit cu nimeni concret, era și straniu… să mă plâng DE CE? Mai ales eu, vindecătorul suferind de sindromul salvatorului, greu să mă descarc apropiaților.

Până într-o zi din decembrie, când mi-am luat telefonul în mână, în timp ce pășeam pe bandă la sală și am început să scriu.

Din nou. Pur și simplu. Fără un scop neapărat, dar cu gândul că asta simt să fac.

Și între timp ce făceam asta îmi răsuna o voce în cap: tu asta trebuie să faci, SĂ SCRII.

Și am înțeles… de ce eram atât de pierdută, disociată de mine și de scopul meu intern, de… vocația mea, până la urmă! Căutam ce se cere și se spune că TREBUIE, dar nu mă căutam pe mine, pe Ana, cea care scrie, Ana AUTENTICĂ.

Și atunci am știut că merită să îi dau voce EI, cea care de prea mult timp a fost ținută acolo, ZÂNA CUVINTELOR. Omul care are mereu o vorbă bună pentru ceilalți, dar mai puțin pentru ea.

Și am început să cred că, doar fiind AUTENTICĂ și dându-mi voie să îmi găsesc adevărul interior voi reuși să fac ceea ce mi se spunea că e imposibil: SĂ TRĂIESC DIN SCRIS.

Te îndemn și pe tine, care ai ajuns până aici, să îți dai voie și curaj să simți, să crezi și să te vezi, așa cum ești: fără ce zic ceilalți că ar trebui să faci.

Fii autentic, e singurul lucru neprețuit pe care îl ai. Restul… sunt doar iluzii pe care le hrănim din ego.

Ce vor spune? Doar viața ta o trăiești, nu a lor, iar datoria este a TA, față de TINE!

„Nu vreau să mă fac de râs!” 

Cu asta încep, în general, discuțiile pe care le am cu colaboratorii mei. 

Și e valid să simți asta, mai ales după ce ai trecut prin tot soiul de episoade în care tot ce voiai este ca pământul să se deschidă sub picioarele tale, să intri acolo și să nu mai simți:

- Nici privirile ațintite

- Nici cum îți clocotește sângele în cap

- Nici senzația că vei leșina, efectiv. 

Social Media este, într-adevăr, locul unde poți trece prin episoade similare. Ești un om care vrea să își crească brand awareness-ul, dar…

Cum?

Dacă iar treci prin tot tăvălugul de sentimente? 

‍
Partea bună este că acum ai instrumentele prin care poți înțelege că: un comentariu negativ, hate-ul, shaming-ul nu sunt despre valoarea pe care o poți aduce, despre asumarea ta, despre produsul sau serviciul tău, ci despre percepția celui care le adresează. Partea bună este că astăzi, ca adult, poți face distincția între un feedback constructiv și hate. 

‍

Cu drag de oameni și de cum ne facem să ne simțim unii pe alții prin CE și CUM oferim,

Ana de la AZ Branding, OMUL din spatele Zânei Cuvintelor